| Chapter 104 |
1 | Binecuvknteazq, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ewti nemqrginit de mare! Tu ewti kmbrqcat cu strqlucire wi mqreyie! |
2 | Te knvelewti cu lumina ca wi cu o manta; kntinzi cerurile ca un cort. |
3 | Cu apele Kyi kntocmewti vkrful locuinyei Tale; din nori Kyi faci carul, wi umbli pe aripile vkntului. |
4 | Din vknturi Kyi faci soli, wi din flqcqri de foc, slujitori. |
5 | Tu ai awezat pqmkntul pe temeliile lui, wi niciodatq nu se va clqtina. |
6 | Tu kl acoperisei cu adkncul cum l-ai acoperi cu o hainq; apele stqteau pe munyi, |
7 | dar, la ameninyarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tqu au luat -o la fugq, |
8 | suindu-se pe munyi wi pogorkndu-se kn vqi, pknq la locul, pe care li -l hotqrksei Tu. |
9 | Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s`o treacq, pentruca sq nu se mai kntoarcq sq acopere pqmkntul. |
10 | Tu faci sq ykwneascq izvoarele kn vqi, wi ele curg printre munyi. |
11 | Tu adqpi la ele toate fiarele ckmpului; kn ele kwi potolesc setea mqgarii sqlbatici. |
12 | Pqsqrile cerului locuiesc pe marginile lor, wi fac sq le rqsune glasul printre ramuri. |
13 | Din locawul Tqu cel knalt Tu uzi munyii; wi se saturq pqmkntul de rodul lucrqrilor Tale. |
14 | Tu faci sq creascq iarba pentru vite, wi verdeyuri pentru nevoile omului, ca pqmkntul sq dea hranq: |
15 | vin, care knveselewte inima omului, untdelemn, care -i knfrumuseyeazq faya, wi pkne, care -i kntqrewte inima. |
16 | Se udq copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sqdit El. |
17 | Kn ei kwi fac pqsqrile cuiburi; iar cocostkrcul kwi are locuinya kn chiparowi; |
18 | munyii cei knalyi sknt pentru yapii sqlbatici, iar stkncile sknt adqpost pentru iepuri. |
19 | El a fqcut luna ca sq arate vremile; soarele wtie cknd trebuie sq apunq. |
20 | Tu aduci kntunerecul, wi se face noapte: atunci toate fiarele pqdurilor se pun kn miwcare; |
21 | puii de lei mugesc dupq pradq, wi kwi cer hrana dela Dumnezeu. |
22 | Cknd rqsare soarele, ele fug knapoi, wi se culcq kn vizuinile lor. |
23 | Dar omul iese la lucrul squ, wi la munca lui, pknq seara. |
24 | Ckt de multe sknt lucrqrile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai fqcut cu knyelepciune, wi pqmkntul este plin de fqpturile Tale. |
25 | Iatq marea cea kntinsq wi mare: kn ea se miwcq nenumqrate vieyuitoare mici wi mari. |
26 | Acolo kn ea, umblq corqbiile, wi kn ea este leviatanul acela pe care l-ai fqcut sq se joace kn valurile ei. |
27 | Toate aceste vieyuitoare Te awteaptq, ca sq le dai hrana la vreme. |
28 | Le -o dai Tu, ele o primesc; Kyi deschizi Tu mkna, ele se saturq de bunqtqyile Tale. |
29 | Kyi ascunzi Tu Faya, ele tremurq; le iei Tu suflarea: ele mor, wi se kntorc kn yqrkna lor. |
30 | Kyi trimeyi Tu suflarea: ele sknt zidite, wi knoiewti astfel faya pqmkntului. |
31 | Kn veci sq yinq slava Domnului! Sq Se bucure Domnul de lucrqrile Lui! |
32 | El privewte pqmkntul, wi pqmkntul se cutremurq; atinge munyii, wi ei fumegq. |
33 | Voi cknta Domnului ckt voi trqi, voi lquda pe Dumnezeul meu ckt voi fi. |
34 | Fie plqcute Lui cuvintele mele! Mq bucur de Domnul. |
35 | Sq piarq pqcqtowii de pe pqmknt, wi cei rqi sq nu mai fie! Binecuvinteazq, suflete, pe Domnul! Lqudayi pe Domnul! |