Chapter 10

M`am uitat, wi iatq cq pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatrq de safir; deasupra lor se vedea ceva asemqnqtor cu un chip de scaun de domnie.

Wi Domnul a zis omului aceluia kmbrqcat kn haine de in: ,,Vkrq-te kntre roatele de supt heruvimi, umple-yi mknile cu cqrbunii aprinwi cari sknt kntre heruvimi, wi kmprqwtie -i peste cetate!`` Wi el s`a vkrkt kntre roate supt ochii mei.

Heruvimii stqteau kn partea dreaptq a casei, cknd s -a vkrkt omul acela kntre roate, iar norul a umplut curtea din lquntru.

Atunci slava Domnului s`a ridicat de pe heruvimi, wi s`a kndreptat spre pragul casei, awa kn ckt Templul s`a umplut de nor, wi curtea s`a umplut de strqlucirea slavei Domnului.

Vkjiitul aripilor heruvimilor s`a auzit pknq la curtea de afarq, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, cknd vorbewte,

Cknd a poruncit deci omului aceluia kmbrqcat kn haina de in sq ia foc dintre roate, dintre heruvimi, omul acesta s`a dus wi s`a awezat lkngq roate.

Atunci un heruvim a kntins mkna kntre heruvimi spre focul care era kntre heruvimi; a luat foc, wi l -a pus kn mknile omului aceluia kmbrqcat cu haina de in. Wi omul acesta l -a luat, wi a iewt afarq.

La heruvimi se vedea ceva ca o mknq de om supt aripile lor.

M`am uitat, wi iatq cq lkngq heruvimi erau patru royi; o roatq lkngq un heruvim wi o roatq lkngq celqlalt heruvim; dar roatele acestea strqluceau ca o piatrq de hrisolit.

Dupq knfqyiware, toate cele patru royi aveau acelaw chip; fiecare roatq pqrea cq este kn mijlocul altei royi.

Cknd mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, wi nu se knvkrteau kn mers, ci mergeau kncotro mergea capul, fqrq sq se knvkrteascq kn mersul lor.

Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mknile lor wi aripile lor, erau pline de ochi, ca wi cele patru royi dimprejur.

Am auzit cu urechile mele cq roatele erau chemate: ,,Roate knvkrtitoare.``

Fiecare avea patru feye; faya celui dintki era o fayq de heruvim, faya celui de al doilea o fayq de om, a celui de al treilea o fayq de leu, wi a celui de al patrulea o fayq de vultur.

Wi heruvimii s`au ridicat. Erau fqpturile vii pe cari le vqzusem lkngq rkul Chebar.

Cknd mergeau heruvimii, mergeau wi roatele cu ei, wi cknd kwi kntindeau heruvimii aripile ca sq se knalye dela pqmknt, nici roatele nu se depqrtau de ei.

Cknd se opreau ei, se opreau wi ele, wi cknd se knqlyau ei, se knqlyau wi ele cu ei, cqci duhul fqpturilor vii era kn ele.

Slava Domului a plecat din pragul Templului, wi s`a awezat pe heruvimi.

Heruvimii wi-au kntins aripile, wi s`au knqlyat de pe pqmknt supt ochii mei; cknd au plecat ei, au plecat wi royile cu ei. S`au oprit la intrarea poryii casei Domnului spre rqsqrit; wi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.

Erau fqpturile vii, pe cari le vqzusem supt Dumnezeul lui Israel lkngq rkul Chebar, wi am bqgat de seamq cq erau heruvimi.

Fiecare avea patru feye, fiecare avea patru aripi, wi supt aripile lor era ceva ca o mknq de om.

Dar feyele lor erau ca cele pe cari le vqzusem la rkul Chebar, cu aceeaw knfqyiware: erau tot ei. Fiecare mergea drept knainte.