Chapter 6

Cknd a rupt Mielul cea dintki din cele wapte peceyi, m`am uitat, wi am auzit pe una din cele patru fqpturi vii zicknd cu un glas ca de tunet: ,,Vino wi vezi!``

M`am uitat, wi iatq cq s`a arqtat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s`a dat o cununq, wi a pornit biruitor, wi ca sq biruiascq.

Cknd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua fqpturq vie zicknd: ,,Vino wi vezi.``

Wi s`a arqtat un alt cal, un cal row. Cel ce sta pe el a primit puterea sq ia pacea depe pqmknt, pentru ca oamenii sq se junghie unii pe alyii, wi i s`a dat o sabie mare.

Cknd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia fqpturq vie zicknd: ,,Vino wi vezi!`` M`am uitat, wi iatq cq s`a arqtat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea kn mknq o cumpqnq.

Wi kn mijlocul celor patru fqpturi vii, am auzit un glas care zicea: ,,O mqsurq de grku pentru un leu. Trei mqsuri de orz pentru un leu! Dar sq nu vatqmi untdelemnul wi vinul!``

Cknd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul fqpturii a patra zicknd: ,,Vino wi vezi!``

M`am uitat, wi iatq cq s`a arqtat un cal gqlbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, wi kmpreunq cu el venea dupq el Locuinya moryilor. Li s`a dat putere peste a patra parte a pqmkntului, ca sq ucidq cu sabia, cu foamete, cu molimq wi cu fiarele pqmkntului.

Cknd a rupt Mielul pecetea a cincea, am vqzut supt altar sufletele celor ce fuseserq junghiayi din pricina Cuvkntului lui Dumnezeu, wi din pricina mqrturisirii, pe care o yinuserq.

Ei strigau cu glas tare, wi ziceau: ,,Pknq cknd, Stqpkne, Tu, care ewti sfknt wi adevqrat, zqbovewti sq judeci wi sq rqzbuni skngele nostru asupra locuitorilor pqmkntului?``

Fiecqruia din ei i s`a dat o hainq albq, wi li s`a spus sq se mai odihneascq puyinq vreme, pknq se va kmplini numqrul tovarqwilor lor de slujbq wi al frayilor lor, cari aveau sq fie omorkyi ca wi ei.

Cknd a rupt Mielul pecetea a wasea, m`am uitat, wi iatq cq s`a fqcut un mare cutremur de pqmknt. Soarele s`a fqcut negru ca un sac de pqr, luna s`a fqcut toatq ca skngele,

wi stelele au cqzut din cer pe pqmknt, cum cad smochinele verzi din pom, cknd este scuturat de un vknt puternic.

Cerul s`a strkns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Wi toyi munyii wi toate ostroavele s`au mutat din locurile lor.

Kmpqrayii pqmkntului, domnitorii, cqpitanii owtilor, cei bogayi wi cei puternici, toyi robii wi toyi oamenii slobozi s`au ascuns kn pewteri wi kn stkncile munyilor.

Wi ziceau munyilor wi stkncilor: ,,Cqdeyi peste noi, wi ascundeyi-ne de Faya Celui ce wade pe scaunul de domnie wi de mknia Mielului;

cqci a venit ziua cea mare a mkniei Lui, wi cine poate sta kn picioare?``