Chapter 9

Kngerul al cincelea a sunat din trkmbiyq. Wi am vqzut o stea care cqzuse din cer pe pqmknt. I s`a dat cheia fkntknii Adkncului,

wi a deschis fkntkna Adkncului. Din fkntknq s`a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Wi soarele wi vqzduhul s`au kntunecat de fumul fkntknii.

Din fum au iewit niwte lqcuste pe pqmknt. Wi li s`a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pqmkntului.

Li s`a zis sq nu vatqme iarba pqmkntului, nici vreo verdeayq, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, cari n`aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.

Li s`a dat putere nu sq -i omoare, ci sq -i chinuiascq cinci luni; wi chinul lor era cum e chinul scorpiei, cknd knyeapq pe un om.

Kn acele zile, oamenii vor cquta moartea, wi n`o vor gqsi; vor dori sq moarq, wi moartea va fugi de ei.

Lqcustele acelea semqnau cu niwte cai pregqtiyi de luptq. Pe capete aveau un fel de cununi, cari pqreau de aur. Feyele lor semqnau cu niwte feye de oameni.

Aveau pqrul ca pqrul de femeie, wi dinyii lor erau ca dinyii de lei.

Aveau niwte platowe ca niwte platowe de fer; wi vuietul, pe care -l fqceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulyi cai, cari se aruncq la luptq.

Aveau niwte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Wi kn cozile lor stqtea puterea, pe care o aveau ca sq vatqme pe oameni cinci luni.

Peste ele aveau ca kmpqrat pe kngerul Adkncului, care pe evreiewte se cheamq Abadon iar pe grecewte Apolion.

Cea dintki nenorocire a trecut. Iatq cq mai vin kncq douq nenorociri dupq ea.

Kngerul al waselea a sunat din trkmbiyq. Wi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este knaintea lui Dumnezeu,

wi zicknd kngerului al waselea, care avea trkmbiya: ,,Desleagq pe cei patru kngeri, cari sknt legayi la rkul cel mare Eufrat!``

Wi cei patru kngeri, cari stqteau gata pentru ceasul, ziua, luna wi anul acela, au fost deslegayi, ca sq omoare a treia parte din oameni.

Owtirea lor era kn numqr de douqzeci de mii de ori zece mii de cqlqreyi; le-am auzit numqrul.

Wi iatq cum mi s`au arqtat kn vedenie caii wi cqlqreyii: aveau platowe ca focul, iacintul wi pucioasa. Capetele cailor erau ca niwte capete de lei, wi din gurile lor iewea foc, fum wi pucioasq.

A treia parte din oameni au fost uciwi de aceste trei urgii: de focul, de fumul wi de pucioasa, cari ieweau din gurile lor.

Cqci puterea cailor stqtea kn gurile wi kn cozile lor. Cozile lor erau ca niwte werpi cu capete, wi cu ele vqtqmau.

Ceilalyi oameni, cari n`au fost uciwi de aceste urgii, nu s`au pocqit de faptele mknilor lor, ca sq nu se knchine dracilor wi idolilor de aur, de argint, de aramq, de piatrq wi de lemn, cari nu pot nici sq vadq, nici sq audq, nici sq umble.

Wi nu s`au pocqit de uciderile lor, nici de vrqjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtiwagurile lor.